Într-o zi, plimbându-se prin padure, un om găsi un pui de vultur de abia ieșit din găoace. Dându-și seama că dacă l-ar fi lăsat acolo, singur și părăsit, l-ar fi condamnat la moarte sigură, omul luă puiul acasă și-l puse într-un coteț împreună cu niște pui de găină.
Puiul de vultur crescu alături de aceștia și, bineînțeles, învață să se poarte ca o găină: scormonea pământul pentru a găsi viermi și insecte, mânca semințele pe care i le dădea stăpânul, cloncănea și cotcodăcea, iar dacă bătea din aripi, nu se ridica mai mult de câțiva zeci de centimetri.
Au trecut astfel câteva luni, timp în care vulturul nu se îndoi nicio clipă că locul lui ar fi altundeva decât în curtea stăpânului, printre celelalte gaini. Mai mult, era convins că el însuși este o găină.
Până când, într-o zi, privind spre cerul albastru și fără nori, văzu un alt vultur planând maiestuos, aproape fără a-și mișca aripile robuste…
Vulturul a înțeles dintr-o dată care este adevărata lui natură. Și-a dat seama că nu există obstacole care să-l împiedice să zboare, în afară de cele din mintea lui și, după câteva tentative, s-a ridicat în zbor spre infinit, într-adevăr liber.
Efectul poveștii asupra găinilor:
Fără îndoială, cea mai mare parte a cititorilor cunosc această povestioară făcută celebră de Anthony de Mello și foarte mult folosită în cărțile de selfhelp, traning-uri, speech-uri motivaționale ș.a.m.d.
Totuși, ceea ce este mai puțin cunoscut este efectul pe care întâmplarea aceasta l-a avut asupra celorlalți locuitori ai curții.
După ce au văzut că fostul lor tovarăș de joacă și de semințe și-a luat zborul, pierzâdu-se în imensitatea cerului, multe dintre găini au devenit conștiente de trista lor situație și au început să viseze să devină vulturi.
Începuseră să circule, la început aproape clandestin, apoi mai deschis, niște filosofii ciudate care argumentau că fiecare găină avea înăuntrul său un vultur care aștepta să fie eliberat.“Condiția de găină nu este decât rezultatul unor credințe limitative”, susțineau niște găini-profete, “schimbați credințele și cerul va fi al vostru”.
Apăruseră tot felul de cărți în domeniu, cu titluri de genul “Cum să devii un vultur în 30 de zile”, “Vulturocibernetica”, “Analiza vulturacțională”, “Minunile zborului”, “Declanșează vulturul din tine” ș.a.m.d.
Pentru cei care aveau bani de cheltuit, apăruseră și seminarii (de Programare Găinolingvistică) și cursuri audio și video care te învață cum să vizualizezi lumea privită de sus, cum să recunoști sunetele celorlalte păsări (să te pui în rapport), cum să percepi senzația vântului în aripile tale (condiția de vultur nu poate fi atinsă fără concentrare asupra canalelor senzoriale potrivite).
Mai interesant, apăruse și o metodă de analiză (gainogramma), care depista 9 feluri de a fi găină și în consecință 9 drumuri diferite spre a deveni vultur. Apăruseră și niște tehnici, cum ar fi Echilibrul Găinoemoțional și CFT (chicken freedom technique), care te învățau ce se întâmplă dacă apeși pe niște puncte de pe cap și piept spunând “Iubesc și respect aripile mele”, și anume că îți va trece frica de înălțime (principalul obstacol în drumul de dezvoltare spre condiția de vultur).
O găină mai întreprinzătoare decât celelalte puse la cale un sistem de multilevel marketing care consta într-un complex sistem de puncte care se obțineau vănzând cursurile și seminariile celorlate găini, argumentând că ridicarea în ierarhia sistemului era metoda cea mai sigură pentru a se apropria de starea de vultur.
Cine frecventa un număr suficient de cursuri putea să devină “găinocoach certificat” (recunoscut și de International Gainocoach Federation) și putea astfel să-i ajute pe ceilalți să meargă mai rapid pe drumul dezvoltării.
Nu e nevoie să spun că atunci când cineva, în lipsa totală a unor rezultate concrete, își exprimă îndoielile asupra sensului pe care l-ar avea toată treaba asta, era imediat acuzat – din partea celor mai exaltați și convinși – că este stăpânit de credințe limitative și blocat de gânduri negativiste.
Mai mult, i se repeta continuu: “Amintește-ți de fostul nostru tovarăș care, după o viață de găină, a putut să zboare; prin angajament și credință o să reușești și tu.”
Interpretarea poveștii – Gandire pozitiva sau negarea realitatii?
Chiar dacă am folosit și eu această povestioară în anumite contexte, m-a enervat în permanență pentru că presupune că un vultur e mai bun decât o găină și face o confruntare stupidă între două ființe cu potențialități, talente și caracteristici foarte diferite.
Și aici nu este vorba despre a lua apărarea aceluia care are mai puține talente sau aceluia care este mai slab, ci de a mă împotrivi unui întreg sistem social conceput să producă nemulțumirea permenentă, lipsa de satisfacție, propunând modele imposibil de egalat și industriei adiacente care îți vinde “soluții” în timp ce alergi după aceste modele imposibile.
E același mecanism prin care ți se arată cel care a câștigat un miliard la loto și te convinge că o să ți se întâmple la fel.
E același mecanism prin care ți se arată o supervedetă și ți se spune că, dacă vei cumpăra setul de machiaj (parfum/ rochie/ cercei etc.), o să fii ca ea.
E mecanismul prin care o societate care are din ce în ce mai mult devine din ce în ce mai nesatisfăcută și nemulțumită.
Eu, sincer, cred că un vultur este un vultur și o găină, o găină.
Și cred că pot exista vulturi proști și găini superbe. Și cred că o confruntare este absolut fără sens.
Și cred că fiecare ar trebui să își exploateze potențialul fără să se confrunte cu altcineva în afară de sine, mai ales cu modele impuse de cineva care are ca singur scop să îți vândă “soluțiile” lui.
Bineînțeles, eu cred cu tărie – și toată activitatea mea se bazează pe asta – că fiecare dintre noi are potențialități fantastice și nu pierd ocazia de a reaminti credința aceasta și de a ajuta lumea – pe cât pot – să intre în contact cu aceste potențialități.
Eu predau și aplic tehnicile psihologice care îmbunătățesc performanța și ajută în dezvoltarea personală.
Dar când văd persoane care se chinuiesc să se conformeze la niște modele imposibile, urmând sfaturile vânzătorilor de “american dream” (de multe ori mai confuzi decât discipolii), mă gândesc că poate trebuie ca cineva să le atragă atenția și să le amintească faptul că fiecare dintre noi e unic, că fiecare dintre noi are atâtea talente și posibilități încât, dacă și le-ar exploata, nu i-ar mai rămâne timp pentru a invidia pe altcineva.
Nu urma modele, fii tu un model!
Ultimele știri din coteț îmi confirmă că niște găini s-au îmbogățit, altele tot caută tehnica potrivită pentru a se ridica în zbor și altele așteaptă venirea Marelui Găină care îi va scoate din condiția lor.
Din câte am aflat, nimeni nu s-a mai ridicat de la pâmânt mai mult de câțiva zeci de centrimetri…
Nu vreau cu asta – evident – să ridiculizez pe cine încearcă să își facă o pregătire serioasă în domeniul dezvoltării personale și să studieze din cele mai bune surse, ci sunt tulburat de felul în care se răspândesc teorii complet aberante și dăunătoare care nu creează nimic altceva decât frustrări, nemulțumiri și niciun rezultat concret.
Vreau să punctez că dacă nu păstrezi ca ghid rezultatele concrete din lumea reală, există un mare risc să te deconectezi de la realitate și să începi să crezi în teorii new age bune numai pentru basme și povești pentru copii.
De aceea vreau să atrag atenția celor care confundă “gândirea pozitivă” (care înseamnă – tocmai – să păstrezi focusul asupra potențialul) cu un optimism de doi bani și mai ales cu negarea realității; celor care cred că legea atracției înseamnă să stai pe canapea să vizualizezi lucrurile și “universul moș crăciun” o să-ți aducă ce ți-ai dorit; celor care sunt convinși că “încrederea în sine” se câștigă stând într-un colț și repetând “sunt cel mai bun, sunt cel mai tare” (ca și cum nu am avea destui incompetenți aroganți pe acest pământ) și nu creând o competență și o capacitate reală.
Și vreau să atrag atenția, în general, celor care tot cred că își pot “crea realitatea” și uită că realitatea e foarte răbdătoare și încăpățânată în a-și impune punctul de vedere.
Articol scris de Bruno Medicina – trainer Extreme Training
